Whoever believes that any creature can be changed for the better or the worse, or transformed into another kind or likeness, except by the Creator of all things, is worse than a pagan and a heretic. And so when they report such things are done by witches it is not Catholic, but plainly heretical, to maintain this opinion.”
― Heinrich Kramer, Malleus MaleficarumÎn cartea sa "The Vampire in Roumania", etnografa de origine australiană Agnes Murgoci, a identificat în Transilvania diferite tipuri de entități care se hrănesc cu sânge precum "Șișcoii (în alte zone cunoscuți sub numele de Moroi), Vârcolacii (Svarcolacii) și Pricolicii (Vrykolakas în Grecia). - Murgoci,A. (1926) - The Vampire in Roumania, Folklore, Vol. 37, No. 4 (Dec. 31, 1926), pp. 320-349
Tot pe teritoriul românesc, cei care s-au ocupat de studiul acestor fenomene sunt etnografii români Romulus Vulcănescu și Simeon Florian Marian. După Vulcănescu, Strigoii (termen ce derivă din latinescul "strix" - vrăjitoare) se numără printre ființele mitice cele mai importante din tradiția demonologică românească.
În Evul Mediu femeile considerate vrăjitoare serveau drept țapi ispășitori pentru a explica tensiunile personale și sociale, iar vechile documente atestă procesele intentate vrăjitoarelor între anii 1463 și 1777, documente ce descriu atât mărturiile cât și execuțiile. Acestea au avut loc cu precădere în zona Transilvaniei, acolo unde femeile erau acuzate de blasfemie, de oficierea de slujbe negre, de canibalism, de crime ritualice (în special infaticide). - Vulcănescu, R. (1975) - Mitologie Română - Editura Academiei Republicii Socialiste România
"Pe plan românesc cercetarea etnografică a vrăjitoriei este extrem de bine reprezentată, în vreme ce abordarea istorică este cea care suferă." - Pop-Curseu,I. (2013) - Magie și Vrăjitorie in cultura română - Istorie, literatura,mentalități, Editura Polirom.Atât magia cât și vrăjitoria pot fi definite ca tehnici de control al forțelor obscure sau nu - ale lumii, control al ființelor și al afectelor, al sensurilor și al obiectelor. [...] Ambele vizează așadar obținerea unei puteri asupra indivizilor sau maselor (așa cum crede și I.P. Culianu), fiind "tehnici" de dominație, de "legare", de stăpânire." - Pop-Curseu,I. (2013) - Magie și Vrăjitorie in cultura română - Istorie, literatură,mentalități, Editura Polirom.
Deși la nivel european vânătoarea de vrăjitoare a reprezentat un adevărat carnagiu, în România, exceptând zona Transilvaniei, justiția română a aplicat o lege mult mai blândă.
"Să se datoreze oare aceasta inconsistenței legislației noastre scrise și nescrise și faptului că în colțurile îndepărtate ale Principatelor dispozițiile pravilelor nu se aplicau decât sporadic sau chiar deloc, din pricina ignoranței celor care judecau?"Se pare totuși că Biserica Ortodoxă a jucat un rol extrem de important, atribuind diavolului puterea de a atrage oamenii înspre păcat, totuși putând fi ușor biruit cu post și rugăciune și cu ajutorul ritualurilor de exorcizare.
În ceea ce privește legislația referitoare la vrăjitorie atât în perioada evului mediu cât și în prezent lucrurile erau și sunt destul de incerte.
La fel ca în Occident, în procesele vrăjitoarelor, de pildă, la noi completurile de judecată ecleziastice doar judecau pricina și dădeau sentința, executarea acesteia rămânând în seama justiției laice - "Gresala sodomiei se judecă de la doao judecați judecătorul besearecii-l aforisaste, iar judecătoriul cel mirenesc face-i moarte; și după moarte trupul lui-l arde în foc" - Mazilu, D.H.(2006) - Lege și fărădelege în lumea românească veche, Editura Polirom
În mod extrem de curios, în occident s-au aplicat cu strictețe îndemnurile Leviticului, în vreme ce legislatorii români le-au ignorat cu desăvârșire. Nicăieri nu se menționează pedeapsa capitală, ci în general pedepsele depindeau de preoți.
În zilele noastre o altă problemă este că poliția poate să nu aibă sensibilitatea culturală necesară și informațiile de bază și, prin urmare, înțelegerea, în ceea ce privește convingerile și practicile vrăjitorești să fie destul de precară. Astfel, vrăjitoria poate fi privită doar ca o superstiție irațională, iar acest lucru, combinat cu problema obținerii unor dovezi "grele" de vrăjitorie face dificilă poziția organelor de cercetare ca să ia în serios acuzațiile de vrăjitorie. Mai ales că, spre deosebire de ritualul ce se încheie cu un sacrificiu uman, se presupune că o vrăjitoare operează cu ajutorul unor agenți psihici sau spirituali, astfel că lipsesc dovezile fizice și tangibile ale vrăjitoriei. Cu toate acestea, oamenii tind să se refere la dovezi circumstanțiale pentru a acuza pe cineva de vrăjitorie.
În acest sens, o acuzație de vrăjitorie devine o expresie metaforică pentru tensiunile sociale, în special cele cauzate de comportamentul și valorile percepute de comunitate. Astfel, orice persoană care prezintă vizibil o lipsă de caritate pentru vecinul său sau care este predispusă la exprimarea sentimentelor de gelozie sau ostilitate față de alții poate fi suspectată de vrăjitorie, deoarece vrăjitoarea se consideră a fi inerent antisocială. Dacă comunitatea este conștientă de un sentiment de rău între doi indivizi și unul dintre ei se îmbolnăvește brusc sau moare, atunci cealaltă persoană poate fi suspectată de vrăjitorie. Acest lucru este considerat drept motiv suficient pentru a acuza persoana de vrăjitorie.
Vrăjitoria este un caz încă și mai interesant (și ofertant) decât satanismul pentru că presa nu documentează cazuri de infracțiuni ritualice legate de vrăjitorie cu aceeași ușurință cu care documentează infracțiuni foarte grave săvârșite în numele satanismului. Aceasta nu înseamnă că ele nu există, dimpotrivă. Înseamnă că este posibil ca o suma de infracțiuni ritualice să fi fost mai dificil de soluționat pentru că atât organele de cercetare cât și presa nu au dispus de informații suficiente pentru a interpreta corect și rapid contextul de la locul faptei.
Diferența dintre România și țările din Vest, acolo unde vrăjitoria este asociată cu practica Wicca și cu Satanismul, este că în România, practica vrăjitoriei nu este legată de satanism. Mai mult de atât, ritualurile satanice au intrat târziu în cultura românească și majoritatea crimelor ritualice săvârșite pe teritoriul țării noastre, au foarte multe elemente împrumutate de la alte culturi și civilizații.
Necesitatea unei abordări antropologice și criminologice combinate în ceea ce privește identificarea diferențelor specifice ale unei infracțiuni ritualice este bine ilustrată în contextul practicii controversate de profanare de morminte cu scopul de a ucide strigoii, practica ce rămâne destul de populară pe teritoriul României. Potrivit organelor de cercetare penală, profanarea de morminte persistă în ciuda existenței unei legislații împotriva acesteia. Deși recunoaștem evidentele drepturi ale omului, precum și problemele de natura etica si morala implicate în acest exemplu, trebuie de asemenea să recunoaștem că o sensibilitate culturală și o înțelegere a contextului specific ar trebui să fie incluse în dezbaterile privind încadrarea profanării mormintelor, ca acte ritualice, în categoria infracțiunilor.
Diferitele aspecte ale crimelor ritualice sunt relevante atât pentru criminologie, cât și pentru antropologie. Unele dintre aceste aspecte s-au dovedit complexe și ar putea necesita cunoștințe din ambele discipline pentru a avea o valoare complementară.
Binele și răul sunt concepte care se găsesc în aproape toate culturile și religiile. Din perspectiva criminologică, este necesar să identificăm binele în scopuri de echilibru și răul atunci când încalcă legea. Dilema ambiguității este o provocare pentru disciplina criminologica. Vizualizările mondiale care creează conflicte sociale și legale pot duce la infracțiuni. În contextul românesc, crimele ritualice accentuează clar ambiguitatea care se află în conceptul de bine și rău perceput. Este evaluarea morală pe care comunitatea o acordă unui eveniment. Dacă, de exemplu, casa cuiva arde: au primit ceea ce au meritat sau suferința lor este nejustificată?
În România, crimele ritualice rămân o problemă care subminează capacitatea statului de a menține legea și ordinea și de a asigura siguranța și securitatea în comunități, din cauza săvârșirii lor în mediu restrâns, izolat. Majoritatea fiind săvârșite cu scopul de a alunga răul din comunitate, transformând astfel întreaga comunitate într-una de natură criminală, având totuși ca motiv de bază binele suprem al comunității. Cu toate acestea, aceasta nu este doar o chestiune de aplicare a legii, ci este relevantă și în dezbaterile referitoare la problemele culturale, deoarece se referă la convingerile legate de vrăjitorie, o trăsătură inerentă a multor comunități din România. Complexitatea crimei legate de vrăjitorie sugerează astfel că o abordare interdisciplinară va fi crucială pentru abordarea problemei într-o manieră holistică.
De asemenea, organele de cercetare a legii vor avea nevoie de o cunoaștere mai profundă a fenomenelor oculte, deoarece, în acest fel nu vor beneficia numai de pregătirea lor criminologică, ci vor fi echipați cu informațiile culturale necesare, care le vor permite să-și adapteze metodele pentru a realiza investigații reușite în acest sens.
C.C.
Comments