Articol scris de Corina Gheorgheza
De zeci de ani, comportamentul uman a fost studiat prin prisma logicii, cogniției și intenției – mai ales în domenii precum profilarea criminală și analiza comportamentală. Dar, pe măsură ce știința contestă vechile ipoteze despre mintea insectelor, ni se reamintește un adevăr esențial: nu toate comportamentele sunt vizibile și nu toate emoțiile sunt evidente. Uneori, propriile noastre prejudecăți ne împiedică să vedem realitatea.
Insectele – odinioară considerate lipsite de minte – demonstrează acum semne de stări emoționale, învățare și luare a deciziilor. Aceasta are implicații profunde nu doar pentru neuroștiință și filosofie, ci și pentru felul în care interpretăm comportamentul uman, în special în psihologia criminală.
În ultimii ani, cercetătorii au descoperit abilități cognitive remarcabile la insecte:
Albinele manifestă semne de bucurie și anxietate.
Furnicile pot număra, naviga în medii complexe și chiar înțelege “nimicul” – o etapă cognitivă avansată.
Muștele de fructe învață prin interacțiune socială și se îneacă în alcool când sunt private de oportunități de împerechere.
Gândacii formează legături sociale, iar unele insecte emit semnale de alarmă când sunt amenințate.
Aceste descoperiri contestă viziunea tradițională conform căreia comportamentul complex necesită un creier complex. Chiar și fără un cortex cerebral – regiunea creierului asociată cu gândirea abstractă la oameni – insectele par capabile de procesare emoțională primitivă.
Într-o lucrare revoluționară, Barron & Klein (2016) au argumentat că, conștiința ar putea să nu provină din cortex, ci din structuri cerebrale mai vechi, cum ar fi creierul mijlociu, pe care insectele îl au. Dacă conștiința este ancorată în integrarea senzorială și în distincția dintre sine și mediu, atunci chiar și creaturile minuscule ar putea avea o formă rudimentară de experiență subiectivă.
Ce legătură are conștiința insectelor cu psihologia și științele comportamentale? Răspunsul constă în modul în care interpretăm comportamentul – și în presupunerile pe care le facem despre motivație, intenție și emoție.
1. Prejudecata în interpretarea comportamentului
Așa cum știința a subestimat emoțiile insectelor din cauza prejudecății anatomice, psihologii pot subestima sau interpreta greșit comportamentul uman bazându-se pe aparențe exterioare sau categorisiri rigide. Psihologia judiciară ne învață că ceea ce se vede nu este întotdeauna ceea ce este. Emoțiile, traumele și gândirea strategică sunt adesea invizibile la suprafață.
2. Complexitatea cognitivă nu este întotdeauna evidentă
Insectele demonstrează că un comportament complex nu necesită neapărat inteligență avansată. În mod similar, în analiza criminală, nu toate actele calculate sau violente sunt comise de indivizi cu un IQ ridicat. Uneori, modelele comportamentale sunt rezultatul unor răspunsuri condiționate sau traume profunde, și nu neapărat al unui raționament sofisticat.
3. Proiecția și prejudecata antropocentrică
Așa cum oamenii de știință au presupus că experiența emoțională necesită un creier umanizat, psihologii pot cădea în capcana proiecției – interpretând un suspect printr-un filtru neurotipic sau cultural. O analiză eficientă a comportamentului necesită înțelegerea diversității proceselor cognitive – fie ele umane sau non-umane.
Imaginați-vă o furnică care navighează printr-un teren necunoscut, calculând distanțe și reacționând la stimuli din mediu. Nu există dialog, nu există emoții vizibile – dar există un comportament adaptativ, orientat spre un scop. Acest model amintește de comportamentul unor infractori: acțiuni strategice, dar lipsite aparent de emoție, generate de procese cognitive profunde.
Pe de altă parte, stările emoționale observate la albine și muște ne amintesc că, chiar și cele mai mici organisme răspund la stres, recompensă și pierdere, la fel cum factorii emoționali joacă un rol imens în criminalitate. Mânia, frustrarea, respingerea sau sentimentul de nedreptate sunt declanșatori comuni ai comportamentului criminal – dar acești factori sunt adesea ignorați dacă nu se manifestă în moduri convenționale.
Lecțiile pe care le putem învăța:
1. Nu confundați simplitatea cu lipsa de profunzime.
Comportamentul minim nu înseamnă absența unei motivații complexe.
2. Contestați presupunerile despre intenție și emoție.
Conștiința poate exista în forme pe care nu le recunoaștem – inclusiv la oameni cu profiluri psihologice atipice.
3. Comportamentul este adesea adaptativ – nu doar moral sau imoral.
Înțelegerea „de ce”-ului din spatele unui act criminal necesită gândire dincolo de stereotipuri.
4. Conștientizarea prejudecăților este esențială.
Fie că ești într-un laborator, într-o sală de interogatoriu sau într-un tribunal, proiecția și supra-simplificarea pot deforma realitatea.
Studiul cogniției insectelor nu este doar o curiozitate biologică – este un apel la reconsiderarea modului în care interpretăm toate formele de comportament, inclusiv cel criminal. Așa cum știința începe să descopere emoții, motivații și complexitate în lumea insectelor, psihologia trebuie să rămână deschisă la nuanțe, subtilități și explicații care nu sunt întotdeauna evidente.
Dacă redefinim conștiința, trebuie să redefinim și felul în care abordăm psihologia sau domeniul criminalisticii – nu doar ca o clasificare a tipologiilor infracționale, ci ca o explorare a lumilor interne modelate de biologie, context și variabile nevăzute.
Bibliografie:
1. Chittka, L. et al. (2017) – Bumblebee behavior shows optimism linked to rewards.
2. Bateson, M. et al. (2011) – Do shaken bees exhibit pessimistic cognitive bias?
3. Howard, S. R. et al. (2018) – Numerical ordering of zero in honeybees.
4. Barron, A. B. & Klein, C. (2016) – What insects can tell us about the origins of consciousness. https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.1520084113
5. Merker, B. (2007) – Consciousness without a cerebral cortex: A challenge for neuroscience and medicine. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1053810007000253
6. Wittlinger, M. et al. (2006) – Ants measure walking distances with a pedometer-like mechanism. - https://www.nature.com/articles/nature05085
7. Devineni, A. V. & Heberlein, U. (2009) – Preferential ethanol consumption in fruit flies.
Comments