Răpire prin tehnica "accidentului rutier"

#criminalprofiling

Pe un drum dintr-o zonă rurală, un băiat adolescent își vede de drum, dar se întoarce pentru a ridica mâna spre vehiculul care tocmai ce se apropia de el. Aude vehiculul care se apropie în spatele lui, îl vede cumîncetinește și speră că va fi luat de o persoană care îl va ajuta să ajungă mai repede la destinație. Simte însă un impact brusc, dureros, în timp ce este lovit și propulsat prin aer, aterizând într-un șanț din apropiere. Uimit și sângerând, aude pași care se apropie de el, este ridicat pe brațe și aruncat pe bancheta din spate a vehiculului în timp ce șoferul pornește mașina și continuă drumul. La fel de brusc, își dă seama că salvatorul său a ieșit de pe drumul asfaltat și a intrat pe unul forestier și, de asemenea, a oprit mașina, a deschis portiera din spate și s-a urcat peste el pe banchetă. Pe măsură ce băiatul suferă de scurte momente de pierdere a cunoștinței, simte mâinile unui bărbat mișcându-se pe corpul său. Ceva mai târziu, victima este trezita de răceala aerului nopții, în timp ce este trasă din mașină și aruncată la pământ. Aude zgomotul ușii mașinii, zgomotul motorului estompându-se si apoi se face liniște.

Acest scenariu descrie o formă de atac cunoscută drept atac în "stil blitz" sau "atac de tip fulger", unde in cazul de față este folosit un vehicul pentru a doborî rapid și a captura o victimă. Un infractor cu antecedente de agresiuni în stil blitz realizează contactul fizic inițial aflându-se într-un spațiu sigur, interiorul propriului vehicul, care servește atât ca armă, cât și ca mijloc de transportare a victimei într-un alt loc, în general pentru a comite un atac sexual.

Pentru acest articol, termenul "blitz" este definit ca - aplicarea rapidă a unei forțe fizice copleșitoare destinată rănirii, incapacitării sau controlului asupra unei victime. Abordarea forțată a infractorilor în stil blitz reprezintă o strategie predominantă, nu o aberație. Cazurile discutate în acest articol ilustrează faptul că atunci când un infractor necunoscut este responsabil pentru o serie de atacuri altfel decât cele de timp fulger (blitz), individul poate recurge uneori și la o astfel de variantă. Recunoașterea acestei conexiuni și înțelegerea caracteristicilor comportamentale și de personalitate asociate cu infractorii care acționează astfel poate permite anchetatorilor să dezvolte direcții de investigare suplimentare.

CAZUISTICĂ

Un răpitor in serie de copii care a agresat sexual și a ucis trei victime - toți tineri cu vârsta cuprinsă între 12 și 15 ani - și-a recunoscut faptele in fața unui coleg de celulă în timp ce era încarcerat pentru efracție, fapta care i-a adus la vremea respectivă prima sa condamnare. Toate faptele criminale atribuite infractorului au avut loc pe o rază de 50 de km, pe o perioadă de 4 ani și au început când agresorul avea vârsta de 21 de ani. O revizuire a rapoartelor anchetei în combinație cu relatarea infractorului au dezvăluit abordarea sa predominanta față de victime si anume, atacul de tip fulger (blitz). Deși semnificația acestei abordări nu a fost recunoscută la acea vreme, s-a observat ulterior că infractorul avea un istoric de accidente rutiere urmate de fuga de la fața locului. În realitate, toate accidentele săvârșite fuseseră încercări de a captura victimele – persoane străine infractorului - folosind un vehicul pentru a le lovi si a le lăsa inconștiente.

În existența sa zilnică și în timpul comiterii crimelor sale, infractorul a demonstrat în mod constant abilități sociale limitate. Un psiholog școlar l-a descris ca fiind imatur și având o imagine de sine scăzută. IQ-ul său a fost măsurat ca 91, considerat mediu scăzut. A deținut locuri de muncă banale, a continuat să trăiască cu părinții săi până la maturitate și a fost în mod special deficitar în abilitățile sale de rezolvare a problemelor. De exemplu, soluția găsită în mărirea propriului penis despre care acesta credea că este mult prea mic, a fost injectarea de grăsime de gătit direct in organul genital. Ca urmare a acestei acțiuni, acesta a ajuns la camera de urgență si a avut nevoie de o scurtă perioadă de spitalizare. În plus, atunci când a descris momentul în care a avut loc o crimă, el a încheiat invariabil cu declarația „și apoi s-a stins” în legătură cu moartea victimei. Limitările evidente ale capacității sale de a comunica eficient ar fi putut să-l determine pe infractor să recurgă la utilizarea unui automobil pentru a rezolva problema răpirii unei victime dorite fără încercarea incomodă și, în cele din urmă, inutilă de a interacționa.

CRIME

Prima crimă (1981)

Infractorul cunoștea familia primei sale victime și era un musafir obișnuit în casa lor, situată la câteva străzi de propria reședință. A intrat în locuința victimei neinvitat târziu într-o noapte și, potrivit declarației sale, l-a ademenit pe băiatul de 15 ani cu promisiunea de a-i cumpăra alcool. Victima și-a părăsit casa fără pantofi, jachetă sau portofel, aducând în discuție voluntaritatea plecării sale. Conducându-și propriul vehicul, infractorul l-a dus pe băiat într-o zonă retrasă la 6-7 km distanță, unde a început imediat un asalt violent care a inclus strangularea manuală a victimei, tăierea gâtului băiatului cu un cuțit și lovirea lui în mod repetat în cap cu un piatră. Atacul brusc și continuu a dus în curând la moartea victimei, după care infractorul a recunoscut că a efectuat acte sexuale post-mortem asupra corpului. Când familia băiatului a descoperit dispariția acestuia în dimineața următoare, comunitatea locală, inclusiv infractorul, li s-au alăturat în căutarea victimei dispărute. Corpul său a rămas nedescoperit timp de 5 ani.

A doua crimă (1984)

Infractorul s-a întâlnit cu un băiat de 12 ani pe un drum de lângă liceul victimei întrebându-l cât este ceasul. Deși era un străin, băiatul a răspuns și și-a văzut de drum. Infractorul l-a prins apoi din spate și i-a pus un cuțit la gât. Când victima s-a luptat, agresorul l-a înjunghiat de 23 de ori, aruncându-i corpul în niște tufișuri din apropiere, unde a fost descoperit aproximativ 3 ore mai târziu. Când a fost întrebat despre incident, infractorul a recunoscut că a observat penisul victimei, deși a negat orice contact sexual direct.

A treia crimă  (1985)

Infractorul mergea cu bicicleta într-o seară pe o potecă cunoscută, când, a văzut un băiat de 12 ani, mergând și el tot pe bicicletă. El a urmărit victima pe traseu, lovind bicicleta băiatului cu a lui în timp ce victima încerca să fugă. Infractorul a tras apoi ambele biciclete și băiatul în niște tufișuri din apropiere și i-a ordonat să se dezbrace. El a amenințat imediat victima cu o șurubelniță de spart gheața, înjunghiind-o de două ori în piept. După relatarea infractorului, el s-a întins deasupra victimei, l-a sărutat pe gură și a introdus vârful șurubelniței în ochiul victimei lângă canalul lacrimal, act pe care infractorul l-a descris ca amintindu-i de actul sexual. Corpul a fost descoperit 6 zile mai târziu.

Istoricul drumurilor parcurse de infractor

În august 1982, în timp ce conducea cu o viteză de 40 mph, infractorul a lovit un bărbat de 17 ani din spate care se afla pe o motoreta. Agresorul a tarat victima și motoreta acestuia câțiva metri, apoi și-a stins farurile, a dat înapoi și a fugit de la fața locului. Victima a observat plăcuța de înmatriculare, și a făcut plângere la poliție, fapt care a dus la amendarea infractorului cu 150 de dolari pentru lovire și fuga de la fața locului. Autoritățile nu au recunoscut niciodată acest incident ca tentativă de răpire, deși în timpul unui interogatoriu ulterior, infractorul a descris in amănunt planul de răpire. El a recunoscut că a părăsit locul fără a finaliza răpirea, deoarece victima nu a fost suficient impactată de coliziune.

Un incident similar a avut loc 3 luni mai târziu, când infractorul, care conducea un vehicul, a lovit un tânăr de 16 ani care mergea acasă de la o petrecere, rănindu-l grav pe băiat. Agresorul a pus victima inconștientă în vehiculul său și a condus într-o zonă îndepărtată unde a aruncat-o de pe o râpă abruptă și a lăsat-o sa moara. Rănile băiatului au inclus o splină lacerată, o ruptură a vezicii urinare, multiple fracturi de bazin și o comotie cerebrală. Deși băiatul a supraviețuit, cazul a rămas nerezolvat în următorii 4 ani. Oficial a fost caracterizat ca un hit-and-run și nu a fost recunoscut ca tentativă de răpire. După relatarea infractorului, el nu intenționa să „rănească atât de grav” victima, el a vrut în schimb, să-l amețească pe băiat prin lovitură pentru a-i facilita răpirea. Tipic pentru acest infractor, el a negat molestarea sexuală a victimei inconștiente.

În contextul conduitei infracționale generale a infractorului în perioada de 3 ani dintre prima și a doua crimă, istoricul său de condus autoturismul își asumă o semnificație mai mare. Deși cele două incidente din 1982 au avut ca rezultat rănirea fizică a tinerilor, niciunul nu a fost recunoscut în acel moment ca o încercare de răpire nereușită. Acesta este un exemplu de criminal în serie care a continuat să acționeze în mod penal printr-o conduită care nu este în general asociată cu celelalte fapte criminale. Cu toate acestea, modul său de operare de tip atac fulger realizat prin lovirea victimelor cu autoturismul este în esență consecventă cu acel comportament. Mai important, caracteristicile de personalitate ale infractorilor care aleg această strategie pot avea mai multe în comun decât au fost recunoscute anterior.

ASALT PRIN ACCIDENT RUTIER VS. "LOVEȘTE ȘI FUGI" (HIT & RUN)

Desigur, majoritatea incidentelor de tipul "lovește și fugi" nu sunt încercări ale infractorilor de a obține victime pentru potențiale răpiri. Acestea apar adesea ca rezultat al afectării șoferului din cauza consumului de droguri sau alcool, demență, somnolență sau distragere a atenției. Decizia de a fugi se poate datora unor factori emoționali, cum ar fi frica, panica sau confuzia, adesea agravată de depreciere.

Există două componente active implicate într-un hit-and-run. Primul implică contactul fizic și o presupusă conștientizare a acelui contact de către șofer. Al doilea presupune o decizie de a părăsi sau a fugi de la locul faptei. Componenta de conștientizare poate fi cel mai problematic aspect al dovedirii unui caz de hit-and-run. Exemplele din mass-media prezintă șoferii care nu realizează că au lovit pe cineva sau cred că au lovit un animal, mai degrabă decât o persoană. Presupusa lor lipsă de conștientizare poate confunda investigațiile asupra evenimentelor, mai ales dacă nu sunt martori. În consecință, multe cazuri de hit and run au ca rezultat acțiuni mai mici, cum ar fi conducerea nesăbuită, funcționarea nesigură a unui autovehicul, viteza și neatenția.

Atunci când un vehicul intră în contact cu un corp, gradul de rănire fizică poate fi semnificativ, chiar și la viteze destul de mici. De exemplu, dacă o persoană este lovită de un vehicul care călătorește cu 14 mile pe oră, picioarele se pot fractura. La 45 de mile pe oră, poate apărea amputarea membrelor. La 55 de mile pe oră, fragmentarea corpului este aproape sigură.

„Persoanele care comit în mod repetat atacuri de tip blitz și își folosesc vehiculele ca o variantă a acestei metode și posedă unele trăsături comune de comportament și personalitate.”

Majoritatea șoferilor nu au experiență in vederea consecințelor reale ale comiterii unui accident și, prin urmare, nu au o înțelegere deplină a potențialelor urmări tragice ale lovirii unei persoane cu un vehicul. Chiar și o persoană care, de fapt, încearcă să răpească o victimă se bazează pe presupuneri pentru a estima logistica lovirii victimei. Un infractor ar putea judeca cu ușurință cantitatea de forță necesară pentru a realiza capturarea. Dacă este subestimată, victima ar putea fi ușor rănită, dar totuși poate să fugă, să reziste și să raporteze incidentul. Dacă este supraestimată, victima ar putea fi ucisă sau rănită atât de grav încât infractorul nu o mai poate folosi.

Primele câteva minute după ce un infractor a încercat să captureze o victimă sunt cele mai riscante. Agresorul se poate preface ca oferă asistență victimei, apropiindu-se de aceasta si ajutând-o sa se ridice. Dacă este întrerupt în timp ce introduce victima în vehicul, infractorul poate alege să abandoneze răpirea și să explice că se pregătea doar să transporte victima la spital.

Infractorii pot fi capabili să-și reducă expunerea legală de la o tentativă de răpire la o citare a traficului dacă nu intră în panică. Cu toate acestea, după cum s-a descris anterior, nivelul lor de funcționare socială și cognitivă poate varia pe un continuum, dar de multe ori tinde spre capătul inferior al spectrului. Prin urmare, toți infractorii ce acționează în stil blitz pot să nu fie la fel de inventivi în a oferi autorităților o explicație credibilă.

Exemplu de interviu

În extrasul următor dintr-un interviu de cercetare realizat de membrii Unității de Analiză Comportamentală a FBI, infractorul a descris aplicarea unui atac de tip blitz folosind un vehicul pentru a captura o victimă.

Deținut: „Conduceam mașina, iar el s-a cam oprit să mă lase să trec și l-am cam lovit ușor și, odată ce i-am lovit bicicleta, asta mi-a dat un motiv să mă dau jos din mașină. Si ca sa nu se sperie si să fugă, în timp ce coboram din mașină am mers către el și i-am spus „Hei, ești bine?” și l-am cam luat și l-am așezat în mașină.”

Intervievator: „Este un lucru destul de impulsiv și destul de riscant”.

Deținut: „Da, nu am spus niciodată că sunt un geniu criminal”.

Ca imagine de ansamblu, victima din acest caz a fost doborâtă la sol și temporar inconștientă din cauzacoliziunii, facilitând astfel ridicarea victimei de la fața locului. Motivația principală a fost sexuală și imediat după răpire a avut loc si violul. Victima a supraviețuit și a fost în cele din urmă salvată.

Trăsături ale infractorilor ce utilizează tehnica de tip Blitz

Persoanele care comit în mod repetat atacuri în stil blitz și își folosesc vehiculele ca o variantă a acestei metode demonstrează o mecanică similară în comiterea infracțiunilor lor și posedă unele trăsături comune de comportament și personalitate.

- Victimele sunt de obicei străine și deseori femei. Selecția se poate baza mai mult pe disponibilitate și vulnerabilitate decât pe aspectul fizic.

- Motivul este sexual, deși aspectul sexual al agresiunilor - comportament sexual netradițional sau, chiar și post-mortem - poate să nu fie ușor evident, probabil, din cauza lipsei de timp sau de planificare.

- Interacțiunile verbale reduse sau deloc, au loc cu victimele înainte sau în timpul atacului.

- Infracțiunile sunt mai degrabă bazate pe nevoi decât pe gânduri și, prin urmare, pot apărea în circumstanțe cu risc ridicat, cum ar fi în plină zi sau cu martori în zonă.

- O armă portabilă este adesea utilizată în atacuri care nu implică un vehicul.

- Se face o planificare sau o pregătire redusă sau deloc. În consecință, infracțiunile infractorilor nu pot merge bine sau pot fi abandonate sau modificate brusc. Acest lucru poate duce la o scenă a crimei care este greu de interpretat, deoarece obiectivul nu a fost atins.

- Elementele de valoare pot fi lăsate sau trecute cu vederea, probabil pentru că obiectivul principal este agresiunea sexuala. Dacă sunt luate obiecte, de obicei se realizează în urma unui gând ulterior.

- Acest tip de infractori acordă puțină atenție ascunderii cadavrului dacă atacul are ca rezultat o omucidere. Prin urmare, victimele sunt de obicei găsite rapid.

- Un impuls irezistibil mână astfel de infractori. Originile sau posibilele circumstanțe precipitante pentru aceasta sunt adesea necunoscute.

- Deficite sociale sau de comunicare sunt prezente și adesea observate la începutul istoriei lor. Înregistrările școlare pot reflecta, de asemenea, dizabilități de învățare sau de dezvoltare, ceea ce le poate împiedica în continuare capacitatea de a interacționa în societatea dominantă.

- Relațiile interumane includ incidente de izbucniri violente fără provocări aparente.

- Dependența financiară sau emoțională de membrii familiei este prezentă și se extinde adesea până la maturitate. Acest lucru face mai puțin probabil ca acești indivizi să părăsească zona în care locuiește familia.

- Adesea sunt percepuți ca solitari, chiar și în interiorul unei gospodării, din cauza izolării lor sociale, care poate genera suspiciuni și paranoia din partea lor cu privire la intențiile altora.

- Antecedentele penale sunt evidente încă de pe la începutul vârstei de 20 de ani (uneori pot exista și dosare de infracțiuni juvenile) referitoare la droguri, impulsivitate și comportament antisocial.

- Abuzul de droguri anecdotic sau documentat, inclusiv alcoolul, există încă din primii ani.

C.C.

Sursa foto: google.com