Articolele traduse aici nu conțin și imaginile din articolele originale ale jurnalistului Eric Woods.
Traducere: Dorin Dumitran
Titlul original: Childhood's End - Recruitment Strategies in Iraq and Syria
Sursa articolului: https://www.bellingcat.com/news/mena/2016/06/23/9783/
Titlul original: Lost Boys - Child Combatants of the Syrian Civil War
Sursa articolului:
Eric Woods este jurnalist și cercetător independent care se concentrează asupra problemelor legate de proliferarea armelor ilicite, dinamica actorilor nestatali și accesul la educația publică. El poate fi contactat prin Twitter @Er_Woods.
Strategii de rercrutare în Irak și Siria
Războaiele din Irak și Siria au alungat milioane de oameni din casele lor și au lăsat o întreagă generație marcată de război. În acest vid, grupări extremiste precum autoproclamatul „Stat Islamic” și altele, au văzut o oportunitate de a-și consolida proiectele ideologice prin cooptarea și constrângerea comunităților locale. Cea mai directă modalitate prin care aceste grupări încearcă să facă acest lucru este transmiterea de mesaje către copii și recrutarea acestora. Aceste grupuri consideră că este vorba despre niște liste goale care pot fi aduse cu ușurință în linia lor de gândire cu un efort relativ minim. Ceea ce urmează este o documentare și o analiză a acestor încercări, cu un accent special pe grupul cunoscut sub numele de Statul Islamic.
Mașina de propagandă
Autoproclamatul „Stat Islamic” sau Daesh este bine cunoscut pentru eforturile uriașe pe care le depune în mașinăria sa de propagandă. În timp ce o mare parte a discursului se învârte în jurul modului în care acest aparat este folosit pentru îndoctrinarea și socializarea oamenilor în afara teritoriului său, s-a scris relativ puțin despre modul în care acest aparat de propagandă a fost dirijat în interiorul teritoriului său. În special, modul în care această mașină de propagandă este îndreptată către copiii din aceste teritorii.
Concentrarea Daesh asupra copiilor a fost documentată în trecut. Aceasta a variat de la chioșcurile media din Mosul, până la camionetele care călătoresc prin provincii prezentând trecătorilor videoclipuri de propagandă. Chioșcurile funcționează atât ziua, cât și noaptea. Fără alte forme de divertisment, noutatea videoclipurilor constante și pline de acțiune ar trebui să facă aceste chioșcuri atractive pentru copii și adolescenți. Perspectiva aerului condiționat îi stimulează pe oameni să rămână mai mult. Indiferent dacă intenționează sau nu să se alăture SI, acest lucru însuflețește o după-amiază altfel plictisitoare pentru participanți, oferindu-le media gratuită și alte persoane cu care să interacționeze. În cazul în care oamenii decid să continue și să folosească acest loc ca spațiu comun de întâlnire, crește nivelul de contact cu ofițerii de recrutare Daesh.
Activitatea de a folosi un chioșc video ca sursă de apă locală normalizează încet viziunea asupra lumii pe care Daesh o propagă. Se poate argumenta că doar cei care simpatizează deja cu SI ar merge la unul dintre aceste chioșcuri. În cazul în care recrutorii SI sunt extrem de agresivi, este posibil ca acesta să nu fie un loc sigur pentru persoanele mai indiferente. Acest lucru contrastează cu alte activități înființate de SI în zonele lor de control. Cel mai îngrijorător aspect este preluarea de către SI a sistemelor școlare locale și punerea în aplicare a unei noi programe școlare.
Documentele capturate ne oferă o perspectivă asupra modului în care Daesh a schimbat programa școlară pentru a o face mai congruentă cu proiectul grupării de construire a statului. Noul manual de școală primară „Eu sunt musulman” spune multe despre obiectivele pe termen lung ale Statului Islamic în ceea ce privește modelarea identității. Manualul de școală primară privind „Crezul și jurisprudența” dedică cinci lecții conceptului de توحيد (tawheed), un strigăt de mobilizare pentru identitatea salafită sunnită. De asemenea, acesta dedică două lecții conceptului de طاغوت (tahgut). Aceasta este o trecere de frontieră religioasă pe care Statul Islamic o traduce prin a fi „liderii tiranici” ai guvernelor care li se opun.
Alte „inovații” ale programei anterioare includ înlocuirea „educației fizice” în școli cu un program de „jihad fizic”, care, pe hârtie, ar trebui să includă antrenament cu pușca și echitație. Acest sistem de învățământ este independent de infamul program „Caliphate Cubs”, care va fi dezvoltat mai târziu.
Trebuie subliniat cât de cuprinzătoare sunt eforturile media ale SI. Dacă dorește să supraviețuiască pe termen lung, gruparea are nevoie de o sursă dedicată de recruți. Cel mai bun mod de a face acest lucru este de a se asigura că ideologia grupului este introdusă cât mai devreme posibil și în cât mai multe contexte diferite. Aceasta înseamnă acasă, la școală și în spațiul public. Pe 21 iunie, Daesh a lansat o aplicație de învățare a limbilor străine pentru copii. Aceasta poate fi descărcată pentru desktop sau pentru telefoanele Android.
Pe lângă jocurile în care se poate juca de-a echipatul, există jocuri care implică doborârea avioanelor coaliției și tragerea cu diferite tipuri de mortiere și artilerie asupra steagurilor țărilor care se opun SI. Secțiunile lingvistice prezentau limba arabă gradată cu harakat pentru a-i ajuta pe copii cu pronunția. Nu este clar dacă publicul țintă este reprezentat de toți copiii din zonele Daesh sau în principal de copiii luptătorilor străini care nu vorbesc arabă. Jocurile sunt concepute ca o recompensă pentru memorarea corectă a pasajului în cauză, dar nu sunt nici pe departe la fel de sofisticate ca producțiile video ale grupării.
Lăsând la o parte criticile privind funcționalitatea aplicației, demersul arată clar că SI are ambiții pe termen lung pentru consolidarea ideologiei sale. Aplicația prezintă în mod proeminent nasheeds precum „Vino, vino”, „Ne vom mișca cu excelență” și „Legea Domnului nostru este lumina”. Includerea nasheed-urilor și elementul de interactivitate în modul în care acestea sunt prezentate arată o încercare de a introduce proiectul media al grupului alături de alte teme. De asemenea, recitările Coranului din aplicație sunt rostite de membrii grupului, precum Abu Hasan al Hasani. Îmbinarea versurilor islamice tradiționale, a imaginilor marțiale și a muzicii proprii grupului reprezintă o încercare de a estompa granițele dintre cele trei concepte în mintea copilului. Acest lucru este foarte îngrijorător pe termen lung și arată cât de dificilă va fi înfrângerea ideologiei SI.
Programul Cubs
Puține inițiative ale așa-numitului „Stat Islamic” au fost atât de tulburătoare precum programul „Cubs”. Aparent după modelul cercetașilor, puii sunt copii special selectați din școli și antrenați să devină copii-soldați. Copiii sunt socializați prin activități de grup sub formă de arte marțiale, antrenamente de luptă și mese simple în grup. Această camaraderie este necesară pentru ca ei să treacă cu succes la ceea ce SI va cere de la ei pe măsură ce antrenamentul continuă.
Unii copii care apar în videoclipurile Cubs sunt vizibil îngroziți, deoarece probabil li s-a refuzat hrana și apa și au fost bătuți pentru că nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor instructorilor lor. Într-o înregistrare video din provincia Raqqa, un copil care nu are mai mult de 9 ani prezintă simptome de anxietate severă în timp ce se balansează în stânga și în dreapta în timp ce recită punctele de discuție în fața camerei. Națiunile Unite au raportat cazuri de agresiune sexuală folosită drept pedeapsă. Nu este clar dacă acest comportament este sistematic și încurajat sau este doar un produs secundar al atmosferei hiper-violente pe care antrenorii SI sunt încurajați să o producă.
Scopul este, desigur, acela de a frânge spiritul copilului și orice formare latentă a identității. De aici, copilul poate fi mai ușor socializat în normele și practicile SI.
La finalizarea procesului de „pui”, copiii pot fi trimiși pe trasee specializate sau pot primi o pregătire mai generalizată. Elevilor care se dovedesc capabili să evite detectarea le pot fi atribuite roluri de cercetași pe linia întâi. Copiilor care se dovedesc puternici la matematică li se poate repartiza un antrenament specializat pentru mortiere. Copiii care dau dovadă de cea mai mare loialitate și determinare pot chiar să câștige „onoarea” de a fi gărzile de corp ale oficialilor de rang înalt ai califatului. Acești copii sunt echipați cu „veste de martiriu” și sunt considerați mai puțin predispuși să se retragă în ultimul moment, ca alți luptători.
O trecere în revistă a comunicatelor de presă ale ISIS de acum și până în aprilie 2015 a adunat dovezi cu privire la cel puțin 16 atentatori sinucigași care ar putea fi descriși cu ușurință ca fiind copii. De multe ori, acești luptători minori primesc titlul de „al-Ansari”, care se traduce prin „cel care ajută”. Vârsta luptătorilor pare să fie cuprinsă între 11 și 16 ani, câțiva dintre ei putând fi mai tineri de atât. Este posibil să existe mai multe cazuri de atentatori sinucigași minori, dar cercetarea a fost împiedicată de eliminarea conținutului SI.
Cercetările efectuate de Dr. Horgan de la GSU ne spun că există aproximativ 12 locații în care are loc antrenamentul puilor. Cu toate acestea, există doar 4 sau 5 locații complet dedicate instruirii puilor. Sistemul educațional impus în teritoriile controlate de SI și instruirea copiilor-soldați, deși interconectate, sunt două procese distincte. Nu este clar dacă toți copiii sinucigași cu bombă au fost supuși antrenamentului cu pui, dar unii dintre copii purtau echipamentul de camuflaj MARPAT distinctiv pentru deșert, asociat cu puii și cu alte forțe „de elită” ale Daesh.
Origini în AQI și în ramurile Jabhal al-Nusra
În forma sa anterioară, SI, Al Qaeda în Irak, avea o aripă numită „Păsările Paradisului”, care ajuta la înregistrarea video a atacurilor, la fabricarea bombelor și, se pare, la operațiunile sinucigașe. Există încă confuzie în ceea ce privește evoluția exactă a aripii „Păsările Paradisului” în ceea ce vedem în prezent sub forma califatului Cubs. Au existat grupuri intermediare, precum „Zarqawi Cubs” și „ISIS Vanguards”. Se știu puține lucruri despre aceste proiecte, despre modul în care au funcționat, despre modul în care s-au diferențiat de versiunile anterioare ale proiectului. Ceea ce putem spune cu certitudine este că acestea erau semnificativ mai mici ca mărime și mai puțin instituționalizate decât Caliphate Cubs.
Jabhat al-Nusra, cealaltă ramură proeminentă a AQI în Siria, își desfășoară propriul program de pui, dar Nusra are o abordare diferită în încercarea de a se diferenția de SI. Programul Nusra a fost similar cu cel al SI în multe privințe. Acesta includea pregătire fizică, activități de formare a grupurilor, toate pe un fundal naționalist sunnit. Diferența constă în faptul că programul Nusra era mai puțin flagrant în ceea ce privește componentele mai militariste. Dacă a implicat fabricarea de bombe și alte activități, au ascuns acest aspect de ochii publicului.
Cea mai bună perspectivă pe care o avem este un documentar promoțional de 50 de minute din Ghouta de Est. Abordarea Nusra în acest caz a fost de a promova aspectele caritabile ale programului lor. Copiii sunt prezentați consumând cocaină și suc de portocale în timp ce participă la o petrecere la piscină, joacă ”scaunele musicale” și se întrec cu cărucioarele în interiorul unei moschei. De atunci, programul a fost relansat și au apărut puține informații cu privire la modul în care acesta s-a schimbat. Copiii din noile materiale promoționale par mai în vârstă, în mijlocul adolescenței, în loc să aibă între 7 și 10 ani, așa cum era versiunea din 2013 a programului. Opacitatea dedicată Nusra face foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă, formularea oricăror judecăți bazate doar pe datele disponibile publicului.
Comunitățile din Irak și Siria vor avea nevoie de zeci de ani de vindecare pentru a se reface în mod corespunzător din calamitatea care le-a lovit. Sub masca carității, rețelele străine au început îndoctrinarea și recrutarea celor mai disperați sirieni. Grupurile își vor apăra acțiunile aici invocând lipsa de ajutor din exterior, susținând că tinerii sirieni trebuie să fie „întăriți”. Aceasta este o farsă cinică a extremiștilor politici cu propria lor agendă pe termen lung. Dacă comunitatea internațională dorește cu adevărat să aducă pacea în Siria, Irak și în Levantul extins, trebuie să acorde sprijin necondiționat celor mai afectați de conflict. Aceasta începe cu copiii Siriei.
Copii pierduți – copii combatanți în războiul civil sirian
S-a scris mult despre utilizarea copiilor soldați de către autoproclamatul „Stat Islamic”. Odată cu începerea ofensivei împotriva orașului Mosul, privirile se îndreaptă din nou către grup și utilizarea copiilor pe câmpul de luptă. În acest context, se pierde adesea din vedere faptul că alte grupuri, precum Armata arabă siriană, YPG și o multitudine de facțiuni jihadiste au fost observate folosind copii și adolescenți pe câmpul de luptă. Pe măsură ce comunitățile se simt amenințate existențial și numărul bărbaților în vârstă de luptă scade, definiția a ceea ce constituie un „bărbat apt de luptă” continuă să dispară.
Acest lucru are numeroase efecte negative pentru tinerii implicați. Pericolul continuu, imprevizibil și stresul sever asociat cu simplul fapt de a trăi într-o zonă de război pot duce la apariția unor simptome de stres post-traumatic, depresie și alte probleme de sănătate. Mecanismele maladaptative de adaptare, răspunsurile acute la stres, hipervigilența, insomnia, dificultățile de concentrare și problemele de memorie sunt toate posibile rezultate ale expunerii la evenimente traumatice repetate. Cercetările din Uganda de Nord arată că ratele de prevalență ale simptomelor PTSD sunt mai ridicate la adolescenții care au fost forțați să facă serviciul militar sau răpiți, decât la cei care au ales de bună voie să intre în serviciu.
De asemenea, trăsăturile și simptomele PTSD sunt mai frecvente atunci când copiii și adolescenții nu beneficiază de un sprijin familial sau social adecvat, așa cum s-a constatat în cazul copiilor cambodgieni și în rândul comunităților israeliene. Expunerea la traume repetate sub formă de atacuri teroriste, bombe artizanale, baraje aleatorii de artilerie, amenință schemele fundamentale de siguranță și securitate despre lume. Pentru a face față acestei situații, sunt mobilizate mecanisme de adaptare interne și externe, cu rezultate din ce în ce mai slabe, deoarece comunitățile sunt solicitate emoțional și incapabile să se ocupe pe deplin de traumele celor dragi, precum și de propriile lor traume.
Atunci când discutăm despre conflictul sirian, este esențial să separăm utilizarea copiilor în materiale de propagandă și pregătirea militară efectivă a viitorilor copii soldați. După cum s-a văzut în cazul grupării Statul Islamic, organizațiile pot desfășura programe de îndoctrinare ideologică și pot trimite luptători minori pe câmpul de luptă în programe simultane, dar separate. Linia de demarcație dintre activitățile paramilitare de îndoctrinare și activitățile paramilitare destinate pregătirii efective pentru câmpul de luptă este una neclară. În cadrul autoproclamatului Stat Islamic, unele grupări pot antrena copii ani de zile înainte de a-i trimite vreodată pe câmpul de luptă.
Printre facțiunile jihadiste din afara SI, un grup care a fost foarte deschis cu privire la utilizarea copiilor în luptă este Katibat Imam Bukhari. Katibat Imam Bukhari este un grup format în principal din luptători uzbeci loiali talibanilor, cu o mică fracție cecenă. Grupul operează, sau cel puțin a operat, în taberele de antrenament în regiunea Alep. Aceste tabere cuprind componente de război urban, iar grupul a acționat ca o facțiune de opoziție puternică în nordul și vestul Alepului în diferite momente.
Uneori, ca în fotografia de mai jos, copiii luptătorilor sunt aduși să moară cu ei în taberele de antrenament. Întrucât jamaat este una dintre singurele instituții sociale de încredere pentru luptătorii străini, includerea copiilor în taberele de antrenament nu este considerată prea deplasată. De multe ori, copiii apar în videoclipuri ca recuzită pentru strângerea de fonduri. Acest lucru transmite adversarilor lor (și, într-o mai mică măsură, finanțatorilor străini din Golf) că jihadiștii sunt fermi în convingerile lor și în lupta pe termen lung. Singurul grup dispus să prezinte copii cu vârsta de zece ani sau mai tineri care ucid este grupul autoproclamat Statul Islamic. Într-o înregistrare video din 2015, gruparea a documentat moartea fiului de 14 ani al unui comandant în zona rurală din nordul orașului Alep. În ciuda acestei pierderi personale, gruparea a continuat să folosească copii în luptă. Flancați de alți luptători tineri, comandanții Imam Bukhari promit să continue lupta. Într-un alt videoclip din acest an, un comandant al grupării este văzut inspectând adolescenți care operează la un tun infernal în Alep. Comandantul este extrem de mândru de băieți pentru că s-au înrolat la o vârstă atât de fragedă. În ochii lui, nicio normă nu este încălcată. Pentru a cita un militant din grup: „Avem mujahedini de 9, 10, 11, 12, 14 ani, cu arme în mâini... poți merge să faci jihad la orice vârstă”. Deși există îndoctrinare în ideologia grupului, în majoritatea cazurilor siriene nu există recrutare forțată. Caracteristicile copiilor combatanți din Levant diferă de ceea ce am găsit pe continentul african.
În comparație cu conflictele africane, prezența răpirii copiilor este un factor mai puțin important pentru a determina dacă un copil sau un adolescent va deveni copil-soldat. Au fost efectuate multe cercetări privind utilizarea copiilor-soldați în locuri precum Uganda sau Mozambic. Aici, modelele de recrutare se învârteau adesea în jurul raidurilor. Băieții erau răpiți din satul sau gospodăria lor și înrolați în armată. În prezent, acest fenomen pare mai puțin răspândit în Siria. Acest lucru s-ar putea schimba cu mai mult timp și cercetări pe teren, dar în afara Statului Islamic autoproclamat, recrutarea forțată pare să joace doar un rol redus. În schimb, fenomenul luptătorilor străini care își aduc familiile cu ei în jihad pare să joace un rol mai important. Mai jos vedem un exemplu în acest sens în cadrul Partidului Islamic Uigur Turkestan. Partidul Islamic din Turkestan este un exemplu aparte în rândul grupărilor jihadiste care operează în Siria. Parțial naționalist uigur, TIP este un inamic declarat al Republicii Populare Chineze. TIP poate fi clasificat drept o grupare jihadistă „a treia cale”, asemănătoare Jund al-Aqsa. Operând sub aceeași umbrelă al-Qaeda ca și Imam Bukhari, Tawheed wal-Jihad și Imrat Kavkaz, TIP pune accentul pe „inamicul îndepărtat” într-un mod în care alte grupuri de luptători străini din Siria nu o fac. Propaganda TIP ne prezintă imagini cu familii întregi înarmate. În timp ce propaganda este menită să intimideze oficialii chinezi și să arate hotărârea susținătorilor de acasă, ea ne oferă, de asemenea, o perspectivă asupra subculturilor violenței care se formează în cercurile jihadiste din Siria. Fără angajament civic, fără acces la resurse și educație dincolo de cea militară și religioasă, copiii riscă să cadă în aceeași capcană în care au căzut părinții lor.
Metodele din surse deschise nu permit o înțelegere cuprinzătoare a modului în care diferite grupuri din Siria utilizează copiii în diferite roluri. Adesea, copiii mai mici sunt folosiți ca observatori sau cercetași. Aceștia au un rol auxiliar mai degrabă decât cel de luptători în prima linie, niciun jihadist care se respectă nu va angaja copii de zece ani ca trupe de șoc în prima linie. Este mai probabil ca adolescenții să fie mobilizați în prima linie. Din perspectiva unui comandant fără scrupule, adolescenții oferă impresionabilitatea copiilor, dar dezvoltarea lor fizică îi face mai utili ca luptători tradiționali pe câmpul de luptă. Atunci când facțiunile jihadiste detașează adolescenți pe linia frontului, o modalitate de a ne da seama de acest lucru este lipsa bărbii, așa cum se întâmplă în aceste comunicate de propagandă ale unei alte grupări uzbece care operează în Siria, Katibat Tawheed Wal Jihad. Chiar și cu fețele blurate și cagulele, este clar că indivizii din imagine nu au trăsături faciale și fizice complet dezvoltate. O grupare precum Katibat al-Taweed wal Jihad nu a prezentat niciodată luptători foarte tineri, ci folosește în mod flagrant adolescenți. Atunci când discutăm despre adolescenți, este important să ținem cont de faptul că adolescenții au un nivel mai mare de autonomie și de acțiune decât copiii mici. Un adolescent poate alege (sub constrângere, promisiuni false sau idealism greșit) să se alăture unei facțiuni armate. Utilizarea de luptători adolescenți a fost documentată în facțiunile Armatei Siriene Libere din Alep și în grupările jihadiste cecene, precum defuncta Jaish al-Muhajireen wal Ansar. Datorită dinamicii în continuă schimbare a opoziției siriene, nu este exclus ca băieții sirieni locali să se alăture unei facțiuni nominal străine dacă aceasta le poate oferi hrană, securitate și un anumit nivel de control asupra vieții lor distruse. Pe lângă onoarea și gloria care decurg din statutul de luptător al rezistenței, alăturarea la o facțiune și apărarea comunității reprezintă o modalitate prin care tinerii adolescenți își revendică identitatea.
Această „redare a controlului” este o poveste adesea folosită pentru a justifica înarmarea și pregătirea militară a copiilor în Siria. Înarmarea copiilor nu este văzută ca o tactică ofensivă și amorală de război, ci ca un mijloc de apărare a comunității. Fie că este vorba de o comunitate arabă sunnită sau nu. Unitățile de protecție a poporului, cu o definiție nebuloasă, care au apărut în nordul Siriei ca răspuns la Statul Islamic al Irakului și Levantului, denumit pe atunci, au oferit în numeroase ocazii arme și uniforme copiilor și adolescenților. În contextul kurd, prezența tinerelor fete care sunt înarmate și primesc uniforme este o manifestare a acestui proces.
Unitățile de protecție a poporului au fost criticate de ONG-uri independente pentru utilizarea continuă a copiilor soldați în rândurile lor. În ciuda încercărilor de reprimare a practicii, aceasta continuă. O posibilă explicație în acest sens este eșecul comenzii și controlului între comandanții locali și cei regionali. Lipsa unui comandament centralizat a afectat atât opoziția, cât și statul sirian încă de la începutul conflictului în 2011. Inițiativele diplomatice din partea unui număr de susținători regionali nu au reușit să unească și să standardizeze cu adevărat un set de norme pentru multitudinea de grupuri și miliții diferite. Fără aceasta, orice noi orientări menite să îndepărteze copiii și adolescenții de pe linia frontului sunt imposibil de pus în aplicare în general.
Aceste constrângeri nu sunt unice pentru YPG. De partea regimului se întâlnesc tot felul de grupări de contrabandiști, paramilitari străini și miliții locale, fiecare cu propriul set de comportamente și norme. Unul dintre cei mai proeminenți infractori din partea pro-regim este Liwa Fatemiyoun, organizată de IRGC. Liwa Fatemiyoun este o miliție trimisă nominal în Siria pentru a apăra un altar sfânt șiit. Funcțional, grupul a acționat ca auxiliar al Armatei Arabe Siriene. Blogurile proiraniene au ținut evidența celor care au murit în Siria. O postare pe blog care îl comemorează pe „Cel mai mic apărător” prezintă un băiat care nu are mai mult de 15 sau 16 ani. Alte comemorări ale luptătorilor morți publicate în presă prezintă luptători adolescenți. Fiind un proiect al Gărzii Revoluționare Iraniene, este foarte dificil pentru occidentali să înțeleagă cum sunt verificați luptătorii Fatemiyoun. Dacă acuzațiile de recrutare a dependenților de droguri și a refugiaților afgani săraci se dovedesc corecte, răspunsul la această întrebare ar putea fi cu ușurință „deloc”. Perspectiva unui venit de sute de dolari pe lună pentru a-și întreține familia este pur și simplu prea bună pentru a fi refuzată de unii băieți.
Pe lângă milițiile străine care luptă pentru regim, forțele regimului înseși au desfășurat trupe minore pe câmpul de luptă. După cum se documentează atât în relatările rusești, cât și în cele occidentale, forțele armate siriene, în mod nominal, o unitate în discursul popular, este de fapt un mozaic inegal de miliții locale, conducători de război și contrabandiști. Coruptă de rețele de patronaj, dezertări și ineficiență, armata siriană a fost o instituție aflată în ultimele sale etape de la începutul conflictului care a început în 2011. Un simptom al acestui lucru este că trebuie să externalizeze în mod regulat luptele către actori independenți.
Mohammed Jaber servește ca omul lui Assad în provincia nord-vestică Latakia. Remarcat pentru implicarea sa în spălarea banilor și contrabanda cu petrol, domnul Jaber conduce una dintre cele mai bine organizate și finanțate miliții pro-regim din Siria, parțial conducător al războiului, parțial vicerege și parțial don mafiot. La fel ca și grupurile de opoziție cu care se luptă, Suqur al-Sahra își conduce propriile tabere de antrenament și are o capacitate logistică care o depășește pe cea a altor miliții pro-regim. Forțele Suqur al-Sahra se gândesc să colaboreze cu consilierii ruși în conflict. În ciuda acestui fapt, organizația încă pare să accepte luptători adolescenți în rândurile sale. Cei doi băieți de mai jos au fost prezentați ca martiri în februarie. Lupta a avut loc la Khanasir, la sud de Alep.
Suqur al-Sham nu este singura facțiune loială a regimului care folosește combatanți adolescenți. Pe fronturile Damasc, Alep, Homs și Latakia au fost observați combatanți de până la paisprezece ani. O miliție susținută de regim din Latakia văzută folosind tineri combatanți este Quwat dir al-Amn Askeri. Un proiect al Serviciului de Informații Militare, arată că acești adolescenți au fost văzuți luptând în Alep cu două săptămâni înainte de publicarea acestui articol. Pe lângă evidențierea normelor împotriva folosirii armelor chimice și țintirea civililor, statul sirian continuă să trimită luptători de vârstă îndoielnică în primele linii. Articolul 77(2) din Protocolul adițional I din 1977 la Convențiile de la Geneva (un protocol recunoscut de Republica Arabă Siriană) spune că părțile aflate în conflict trebuie „să ia toate măsurile fezabile pentru ca minorii care nu au împlinit vârsta de cincisprezece ani să nu participe direct la ostilități”. Acest lucru este etalat în mod deschis de către grupurile susținute de stat, cum ar fi Partidul Naționalist Socialist Sirian, iar milițiile palestiniene desfășoară combatanți la vârsta de paisprezece ani.
Copii combatanți au fost folosiți pe toate fronturile în războiul civil sirian. Este imperativ ca toate părțile, în ciuda obstacolelor logistice și organizaționale, să dezrădăcineze folosirea copiilor soldați din rândurile lor. Războaiele civile sunt eforturi locale și, în natura fragmentară și caleidoscopică atât a forțelor guvernamentale, cât și a opoziției, este adesea dificil să exercite controlul asupra forțelor proxy și auxiliare. Depinde de actorii de pe teren și de susținătorii lor străini să investigheze toate cazurile posibile de folosire a copiilor ca soldați. Copiii aflați în acest stadiu de dezvoltare sunt foarte impresionabili. Fiecare acțiune, fiecare traumă le împiedica dezvoltarea fizică și mentală. Trebuie să ne asigurăm că dezrădăcinarea în masă și exploatarea copiilor din Siria nu duce la o generație pierdută.
Anexe
Datorită naturii proiectului, nu toate facțiunile au putut fi incluse în porțiunea eseu. Următoarea este o listă neexhaustivă și necuprinzătoare a facțiunilor din Războiul Civil Sirian care au angajat copii combatanți. Grupurile YPG și FSA au fost mai înțelepte în a nu lumina public pe combatanții mai tineri și nu au permis identificarea anumitor unități și formațiuni în care au avut loc încălcări.
Articolul este menit să fie un instrument util pentru cercetători și anchetatorii în domeniul drepturilor omului. Link-urile sunt furnizate acolo unde este posibil. În mai multe cazuri, dovezile video au fost șterse de pe site-urile de partajare video ca Youtube pentru încălcări ale Termenilor și condițiilor înainte de a putea fi investigate și arhivate în mod adecvat.
Fracțiunile regimului care au antrenat sau au folosit copii combatanți:
SSNP
Suqur al-Sahra/Desert Hawks
Liwa al-Salahuddin al-Ayyubi
Liwa al-Jalil
Quwat dir al-Amn Askeri (brațul serviciilor de informații militare siriene)
Liwa Fatemiyoun
Quwut al-Ridha
Al-Qaeda a legat fracțiuni care au antrenat sau au folosit copii combatanți:
Partidul Islamic din Turkestan
Jaish al-Mujahireen wal ansar (grup efectiv disparut)
Imam Bukhari Katibat/Jamaat
Jaish al-Sunnah
Frontul Nusra (proiectul clericului saudit Abdullah al-Muhaysini)
Junud al-Sham [Grupul musulman Shishani]
Sursa foto:
Comentarios