În timp ce această abordare cinematografică italiano / franceză din 2002 a relației dintre Sabina Spielrein și Carl Jung intitulată „The Soul Keeper” de regizorul Roberto Faenza nu are notorietatea filmului lui David Cronenberg din 2010 intitulat „A Dangerous Method”, ea rezonează mai profund în mintea publicului său într-un mod care îi va încuraja pe spectatori să se educe în continuare cu privire la realizările acestei femei interesante care a rămas în istorie drept una dintre pionierii psihoterapiei moderne.
Spre deosebire de producția mai nouă, „Soul Keeper” se distinge prin faptul că este imaginat mai romantic - descriind personajele sale principale ca ființe umane emoționale și nu doar ca automate intelectuale. Deși „A Dangerous Method” se concentrează mai mult pe relația dintre Sigmund Freud (Viggo Mortensen) și Carl Jung (Michael Fassbinder) folosind-o pe Speilrein (Keira Knightley) drept un subset ciudat al uniunii lor, „Soul Keeper” o prezintă pe Speilrein în toată splendoarea, abandonându-se moral și tulburându-l pe Jung în Elveția, trecâand mai apoi la o nouă viață, cea de psihanalist / educator al copilăriei timpurii în URSS-ul postrevoluționar.
La sfârșitul secolului al XX-lea, Sabina Spielrein, născută în Rusia, este adusă la unitatea spitalului Burghölzli din Elveția, unde doctorul Carl Gustav Jung o tratează pentru „isterie " folosind noua și controversata "vindecare prin vorbire" a lui Freud. În acest film personajul care o interpretează pe Spelrein interpretează o persoană evident genială și nu își pierde vulnerabilitatea ca ființă umană.
Așa cum este descris în „A Dangerous Method”, fenomenul de îndrăgostire de terapeut devine o realitate fierbinte și furtunoasă, care amenință să clatine căsătoria fermă a lui Jung și să-și ia mintea sau poate să-i încurce gândirea în ceea ce privește inconștientul colectiv.
Într-un alt moment al filmului, care evidențiază aventura lor, Spielrein și Jung participă la Tristan și Isolda, de Wagner. În timp ce Isolda cântă aria ei frumoasă peste trupul lui Tristan, Jung devine brusc copleșit de câteva gânduri revelatoare cu privire la fericirea sa și fuge de la operă. Desigur, deși aceste momente sunt concepute pentru un efect dramatic de către Faenza, care a scris și scenariul filmului, ele transmit totuși publicului o perspectivă puternică și semnificativă asupra minții și a inimii lui Jung.
Așa se naște o poveste cuprinzătoare de dragoste și pasiune, de trup și suflet, care urcă până la înălțimi, dar, de asemenea, se cufundă în cele mai cumplite adâncimi ale secolului trecut.
C.C.
Comments